Posts Tagged ‘teatru’

Acesta este primul – dar nicidecum si ultimul – guest post gazduit pe blogul „Abandonului calului negru”. Intrucat articolele mele au inceput sa fie publicate pe alte site-uri (www.filme-carti.ro si www.gsp.ro), am considerat ca e momentul sa invit cititorii romanului „Abandonul calului negru” si vizitatorii blogului cu acelasi nume sa contribuie la bunul mers al acestuia cu opiniile si  impresiile lor.

Ileana a fost cea dintai care a raspuns acestui apel cu un original articol-recomandare pentru petrecerea timpului liber. Cu acest prilej este inaugurat si sistemul de notare al blogului, care se bazeaza nu pe stele, ci pe cai negri si pe un … magarus!

Acestea fiind spuse, adica scrise, va las sa cititi articolul Ilenei si sper sa va placa!

Victor Alartes

 

Am fost foarte uimită iarna trecută când prietenul meu Frunză, cu care ieşisem în oraş, mi-a spus că ştie el un loc fain, asta pentru că ştiam ca e genul de om care stă în casă şi citeşte toată ziua, de unde să ştie el un loc fain.
Mirarea a fost şi mai mare când am intrat într-un bloc pe calea Victoriei, nu exista niciun afiş la intrare. Am urcat pe o scară aşa cum se făceau acum o sută de ani şi am ajuns la o uşă veche mâzgălită. Pe ea scria Sala de Lectură (ceainăria Teatrului Act). M-am gândit: e clar, tipic pentru Frunză.

Dar am avut chiar o surpriză, înăuntru era plăcut, cochet, intim, nu aveai cum să nu te simţi bine. Am intrat ca în apartamentul cuiva, ar fi putut foarte bine să fie apartamentul lui Marcel Iureş. Sunt mai multe camere, cu perne, fotolii, parchet de lemn. Atmosfera e faină, eşti înconjurat de cărţi, poţi să citeşti din oricare, să bei ceai, să mănânci prăjiturele de casă sau magiun Topoloveni.
Sala de Lectura

„Sala de Lectură – Ceainăria Teatrului Act”, Calea Victoriei 126, etaj 2, Bucureşti, program: zilnic, intre 15:00 şi 23:00, site:http://www.teatrulact.ro/

De obicei e plin, tineri care mai de care cu personalitate care trebuie afişată, groovy, hipsteri, într-un cuvânt, „artişti”. Oricum, în tot tabloul pestriţ, cele mai autentice par să fie domnişoarele care servesc, probabil studente, integrate perfect în atmosferă şi care par să se simtă bine printre cărţi, ceaiuri şi prăjiturele de casă, şi care îţi pun ce muzică vrei, de obicei jazz.

Acum, că stau să mă gândesc, nu ştiu de unde ştia Frunză de Sala de Lectură, bănuiesc că de la Larisa. Voi aveţi grijă cui daţi mai departe mesajul.

Ileana

Nota acordată „Sălii de Lectură – Ceainăria Teatrului Act”:

    = este musai sa mergeti acolo!

 

Precizari privind sistemul de notare de pe acest blog:

5 cai negrieste musai sa mergeti acolo!

4 cai negri: merita sa mergeti acolo!

3 cai negri: merge sa mergeti acolo!

2 cai negri: daca n-aveti ce face, mergeti acolo! 

un cal negru: doar daca n-aveti incotro, mergeti acolo! 

un magarus: nu mergeti acolo nici in ruptul capului!

Bac 2011

Bac 2011

Toate recordurile au fost zdrobite: peste jumatate dintre elevi au picat bacul! S-a vegheat – inclusiv cu camere video – ca nimeni sa nu copieze. Foarte bine si frumos, dar i-a vegheat cineva pe autorii subiectelor in timp ce le asterneau pe hartie? Probabil ca nu, intrucat, cel putin la proba de romana, e evident ca si-au facut de cap. Mai bine isi reprimau creativitatea exuberanta si le copiau de pe undeva…

Subiectele au fost formulate pretios, pretentios, scortos, ba chiar dusmanos, de parca erau destinate unui concurs pentru critici literari. Sa te pronunti asupra particularitatilor de constructie a personajului dintr-un text dramatic apartinand unui autor canonic! Sa explici rolul punctelor de suspensie dintr-o secventa! Sa scrii un text de tip argumentativ despre cunoasterea de sine! Să transcrii două cuvinte care aparţin câmpului semantic al creaţiei! Vorba unui fost premier, suna ca dracu’! Si e doar bacu’! Bacalaureat, nu masterat in teorie literara!

Victimele acestor cerinte cu aparenta stiintifica au fost niste elevi, inclusiv de la grupuri scolare industriale, care probabil ca nici nu au inteles ce i-a lovit. Daca ar fi fost formulate omeneste, cu un dram de bunavointa sau de empatie, aceste subiecte le-ar fi oferit unora dintre acesti adolescenti – care nu si-au propus neaparat sa devina literati sau savanti – sansa de a intelege macar ce se vrea de la sufletul lor. Foarte bine puncteaza Alina Mungiu Pippidi in articolul ”Bacalaureatul la romana, o bataie de joc nationala” (http://www.romaniacurata.ro/bacalaureatul-la-romana-o-bataie-de-joc-nationala-1581.htm): „Sunt autor dramatic, dar rad de ma stric cand citesc asemenea pretentiosenii in limba de lemn a unei critici literare de mult apuse.”

De ce nu li se poate vorbi absolventilor de liceu pe intelesul lor? De ce o piesa de teatru nu e o piesa de teatru pe biletul de examen, ci devine obligatoriu un „text dramatic”? Nu sunt romanele lui Camil Petrescu texte? Si nu prezinta drame? E chiar atat de impardonabil ca un elev sa creada ca un roman e un soi de text dramatic? Trebuie prinsi copiii in astfel de capcane de doi lei bucata? Cine spune cand merge la teatru: ma duc sa vizionez punerea in scena a unui „text dramatic”? Nimeni, nici macar autorii subiectelor de la bac. Cine stie care autor e canonic si care nu? Eu stiu doar ca unii scriitori sunt clasici. Acum am aflat ca ar fi, de fapt, canonici. Sau canonicii sunt alta mancare de peste?

N-ar fi mai pragmatic si mai rezonabil sa fie testata capacitatea celor care termina scoala de a comunica eficient si corect in limba romana si de a folosi un vocabular adecvat? In viata de zi cu zi, probabil ca nu-i va intreba nimeni despre personajele din piesele parabolice ale lui Sorescu, dar cu certitudine vor avea de redactat cereri, plangeri sau petitii! Si habar nu vor avea cum sa le scrie…

Este timpul sa fie oprita canonada de „te(x)ste dramatice” impotriva elevilor! Este timpul sa li se ceara – in loc de „zadarnicii omenesti”, ca sa citez tocmai din textul din „Nunta in cer” care a „picat” la acest bac istoric si isteric – sa dovedeasca abilitatea de utilizare decenta a limbii romane. Le-ar folosi cu adevarat in „campul muncii”, nu in „campul semantic al creatiei”. Cat despre punctele de suspensie ale lui Eliade, pastrati-le pentru olimpiade!