Archive for the ‘Cai negri’ Category

Spuneam in articolul ”Chivu, capitanul nationalei lui Mutu”, preluat si de gsp.ro sub titlul „Chivu, un cal negru pe tabla de sah a fotbalului romanesc”  (http://www.gsp.ro/fotbal/nationala/chivu-un-cal-negru-pe-tabla-de-sah-a-fotbalului-romanesc-241611.html) ca la nationala e necesar un nou inceput. Dupa un 3-0 spectaculos cu Bosnia, Mutu a declarat ca acesta este un nou inceput. Desi inceputul la care ma gandeam eu ar fi fost fara Mutu, cred ca “briliantul” si-a castigat ieri dreptul sa-si spuna si ultimul cuvant. Mutu a vorbit pe teren. Si, odata cu el, ceilalti veterani: Rat, Marica si Tamas.

Mutu a fost, in sfarsit, “capitanul nationalei lui Mutu”. Cand a plecat Chivu, baiatul bun, care obosise, s-a intors fiul risipitor, cu ambitia intacta. A avut o atitudine pozitiva, fara niciun fel de ghilimele, intr-o selectionata ofensiva si exuberanta. Un Mutu care s-a pus in slujba echipei, renuntand la vedetisme. Nu e mai putin adevarat ca baricadarea in defensiva din alte meciuri  – si nu numai din mandatul lui Lucescu junior – il cam lasa fara obiectul muncii. Stilul avantat, cu asumarea riscurilor aferente, i-a dat posibilitatea sa isi arate clasa si sa-i puna in valoare si pe altii.   

MutuRazvan a fost inspirat ca a schimbat ce era de schimbat, dar n-a renuntat total la vechea garda. Si ca i-a incredintat banderola lui Mutu. A trecut peste conflictul cu el, asa cum a trecut si peste asperitatile relatiei cu Marica si cu Tamas… N-a putut trece peste lipsa de sustinere si de incredere cu care s-a confruntat. A invins cu 3-0 si a  plecat. Nimic nou sub soare: tatal sau a fost indepartat de la nationala dupa un 4-0 cu Austria.

N-am luat gol, desi s-a simtit lipsa lui Chivu in aparare. A fost insa alegerea lui sa renunte acum. Si alegerea lui Mutu sa mai creada intr-o sansa. Se prea poate sa fie prea tarziu si prea putin. Dar macar este fotbal adevarat si frumos, iar minuni s-au mai vazut… 

Mi-ar placea teribil sa prindem locul doi si “nebunul frumos” Mutu sa-i spuna “calului negru” Chivu: “Cristi, ajuta-ne la baraj!”. Si “suporterul” Chivu sa puna umarul. Umarul lui care i-a creat atatea probleme. In fond, si Hagi s-a intors candva sa ajute nationala.     

Un gest ar putea face si Mircea Sandu, care, pe site-ul FRF, se razboieste cu un ziarist. “Cate am făcut eu pentru fotbalul romanesc nu vei putea dumneata face în zece vieţi pentru presa romaneasca” suna admonestarea eternului presedinte, vesnic deranjat de “carcotelile” unora sau altora. I-as sugera sa mai faca ceva pentru fotbalul romanesc: sa stearga acest drept la replica. Sau, mai bine, sa puna altceva in loc. Nu, nu ma gandeam la o demisie. Doar la o stire despre starea sanatatii lui Nesu. Sau la o incurajare de la Nasu pentru Nesu.

Anunțuri

S-a retras Chivu, capitanul deceniului irosit al fotbalului romanesc. Foarte multi il condamna. Unii ar vrea sa se desfiinteze nationala, dar Chivu sa continue sa vina. Sa semneze condica. Sa-si faca datoria de capitan: sa paraseasca ultimul vasul care se scufunda. Dar tine datoria asta la infinit? Trebuie dat vasul la fier vechi cu capitanul pe punte, zbatandu-se de unul singur?

 Unii il acuza ca a stat prea mult accidentat. Poate, dar s-a accidentat jucand – pentru Ajax, pentru Roma, pentru Inter Milano, pentru nationala. Nu a stat drogat.

Pana la urma, drama lui Chivu e ca a fost capitanul nationalei lui Mutu. Nu trebuia sa fie deceniul lui. A fost cel mai sobru si mai echilibrat, nu cel mai talentat din generatia sa. Dar ratacirile fiului risipitor Mutu, care a driblat totul, pana si fotbalul, l-au obligat sa poarte de 50 de ori banderola pe care a preluat-o la doar 21 de ani. Sa ne gandim cum ar fi aratat anii ’90 daca Hagi il lasa singur la greu pe Gica Popescu…

Chivu si Mutu

Si nu e vorba doar de Mutu. “Vezi, capitane? Stateai singur in casa!” ii spunea Lobont lui Chivu intr-o reclama la bere, dupa ce il luase cu japca la carciuma. Nu, Loby, nu statea singur numai acasa, l-ati lasat singur si pe terenul de fotbal! Pana s-a plictisit si a plecat. Sau n-a mai venit. „Prietenii”, pe care el i-a asteptat pe teren, stiu de ce…

Adevarul e ca Romania nu i-a putut oferi lui Chivu o echipa si un proiect. In 1999, cand a debutat el la nationala, selectioner era Piturca. Apoi a venit Jenei. Apoi, Boloni. Au urmat Hagi, Iordanescu si din nou Piturca. Si, ultimul pe lista, Razvan Lucescu, care e si el pe picior de plecare. 6 antrenori, dintre care unul de doua ori. Mult prea multi pentru a vorbi de un proiect coerent. 

A fost si Chivu un cal negru pe tabla de sah a fotbalului romanesc. Chiar pozitia lui in teren se potriveste acestei metafore: fundas central sau fundas stanga. A plecat la 18 ani in strainatate si nu s-a lasat pana n-a cucerit Liga Campionilor. Acasa, calul a fost nevoit sa fie liderul unei echipe in care regele, decarul, a ajuns sa se numeasca Florescu – cel ce nu joaca nicaieri –, nebunul a alternat momentele magice cu suspendarile si petrecerile fara sfarsit, iar pionii au ramas niste eterni anonimi, care au carat cum au putut un pian invechit la care nu prea mai canta nimeni… Pe la 30 de ani, calul negru a abandonat.     

Sa admitem ca, dupa deceniul de aur al lui Hagi, a venit o vreme secetoasa. Lumea zice ca ar fi tare bine daca s-ar naste un nou Hagi. Eu zic ca ar fi bine, dar deloc suficient. Trebuie sa apara si cineva care sa asambleze un minimum de Tiki Taka in jurul acelui Hagi II! S-a vazut cat a putut face Messi fara Tiki Taka la Mondiale…

E timpul pentru un nou inceput. Pentru o noua echipa nationala. Si pentru un nou capitan de cursa lunga. Poate Torje, poate Pantilimon, poate altul. Ceea ce conteaza cu adevarat e sa existe un proiect consistent pe termen lung. Dar in fotbalul romanesc Lung e doar un portar. Nu si un orizont de timp.