Sezonul cailor negri

Posted: Martie 6, 2011 in Pe drumul spre tipar

Un cal negru se afla in prim-planul a doua carti – mai precis, un audiobook si un book – propuse publicului din Romania in prima jumatate a anului 2011. „Ce ne facem cu calul negru?” se intreaba Gabriel Liiceanu cu voce tare, in audiobook-ul sau. „Calul negru alearga pentru noi, trebuie doar sa nu-l izgonim,” par ca ii raspund eu in romanul „Abandonul calului negru”, ce va vedea in curand lumina tiparului.

„Dar cine esti tu, necunoscutule Victor Alartes, ca sa-i rapunzi domnului Liiceanu?” v-ati putea intreba. Ma grabesc sa va raspund voua, ca nu-i raspund reputatului filozof si om de carte. De fapt, nici nu e vorba de acelasi cal negru. Avem de-a face cu doi cai negri; total diferiti. Doua metafore diferite.

Punctul de pornire al eseului domnului Liiceanu este calul negru al lui Platon. Romanul meu pleaca de la calul negru al lui Benjamin Disraeli. As putea afirma ca acest domn era un fel de Boc al Marii Britanii a vremurilor sale, dar n-o fac, pentru ca a fost mai mult decat atat. Nu ma intelegeti gresit, vreau doar sa spun ca Disraeli n-a fost numai parlamentar si prim-ministru, ci si un mare scriitor.

Calul negru al lui Platon semnifica latura intunecata, chiar malefica, a omului, in opozitie fata de calul alb, care intrupeaza tot ce e mai nobil si mai rational in noi. Avand ghinionul ca acesti doi cai incompatibili sa fie inhamati la caruta existentei sale, omul nu are cum sa duca o viata usoara. Desigur, calul alb din noi e cel „care-i de un soi mai bun”, cum l-a descris Platon, deci pe mana lui ar trebui sa mergem de fiecare data.

Dar poate fi calul negru al lui Platon infranat la nesfarsit? Sau poate fi el ascuns mereu sub pres? In viziunea domnului Liiceanu, aceasta este o imensa ipocrizie, pentru ca negam astfel o componenta intrinseca a naturii umane. Trebuie sa acceptam ca nu suntem facuti doar din lumini, ci si din umbre. In sufletele noastre salasluiesc impreuna ingeri calauzitori si demoni care ne haituiesc. Intre ei se poarta, zi de zi si ceas de ceas, o lupta apriga. Pe viata si pe moarte.

Sa parasim insa pentru cateva clipe acest prim cal negru si sa aruncam o privire catre al doilea, cel al lui Disraeli. Acesta este calul pe care nu pariaza nimeni la startul cursei, intrucat culoarea sa intunecata il face sa treaca neobservat, dar care trece primul linia de sosire. Acest cal negru a facut cariera in America. Astfel, cai negri au fost considerati de catre politologi Abraham Lincoln sau Jimmy Carter, care n-au plecat ca favoriti in cursele electorale ce aveau sa-i duca la Casa Alba. Şi Obama ar putea fi inclus în familia cailor negri.

Exploatand aceasta metafora, incerc sa vorbesc in romanul „Abandonul calului negru” despre povestea unor tineri competenti, harnici si onesti, carora nu li se acorda aproape nicio sansa intr-o lume ravasita de crizele care s-au abatut asupra ei. Povestea lor e si povestea societatii in care traim, caci triumful acestor cai negri ar putea fi si succesul celor fara o anumita „culoare”. Dar vor trece ei, liderii adevarati ai generatiei lor, linia de sosire? Vor putea acesti cai negri schimba ce e de schimbat in societatea noastra? Sau, abandonand cursa, striviti de povara nepasarii, a oportunismului sau a meschinariei celorlalti, ne vor abandona, de fapt, pe noi, cei pe care ne-ar fi putut salva? Aceasta este miza romanului. Este miza pentru care l-am scris si pentru care indraznesc sa sper ca merita si citit.

Inchei aceste randuri – in care m-am straduit sa separ si sa limpezesc apele –, incercand sa aduc impreuna, fie si numai pentru o clipa, cei doi cai negri si sa arunc o punte intre cele doua metafore. Asa cum ceea ce facem cu calul negru (in intelesul sau „rau”, platonician) din noi este, pana la urma, definitoriu pentru ce facem fiecare cu viata noastra, ceea ce face societatea cu caii ei negri (in sensul „bun” dat de Disraeli) este esential pentru noi toti, căci ei sunt Ariadnele ce ne pot călăuzi către ieşirea din labirintul în care ne-am ratacit. Deliberat sau impinsi de hazard.

Asa ca… nu trageti in caii negri! E sezonul lor.

Victor Alartes

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s